Orchestra începu cu-o indignare gratioasă.
Salonul alb visa cu roze albe
Un vals de voaluri albe ...
Spatiu, infinit, de o tristete armonioasă ...
În aurora plină de vioare,
Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări
Cântau clare sărutări ...
Larg, miniatură de vremuri viitoare ...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu